Păstura, cunoscută şi sub numele de „pâinea albinelor”, reprezintă un polen înnobilat prin intervenţia acestora în stup. Sub influenţa substanţelor adăugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii şi umidităţii ridicate din stup, polenul suferă o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformându-se în păstură.
Păstura se obţine din grăuncioarele de polen care sunt sfărâmate şi depuse în celulele fagurilor, unde începe un proces de fermentare naturală, prin care cresc calităţile nutritive şi terapeutice.
Faţă de polen, valoarea nutritivă şi antibiotică a păsturei este de trei ori mai mare.
În plus, învelişul extern al polenului – exina este deschis, ceea ce determină asimilarea mai uşoară şi completă de către organism a principiilor active.
Păstura se maturează în interiorul stupului trei, patru luni şi se extrage în cantităţi mici, astfel încât să nu afecteze alimentaţia albinelor, ceea o face să fie scumpă şi greu de găsit, de aceea este bine să fiţi atenţi la sursele de unde o cumpăraţi.
Anumiţi apicultori falsifică acest produs punând în forme polen fermentat sau scot mai repede păstura din stup şi o usucă artificial, cu mult înainte ca aceasta să se maturizeze.
Păstura este un amestec de substanţe benefice pentru sănătate greu de egalat de orice alte produs al naturii, iar compoziţia chimcă este următoarea:
- 35% carbohidraţi (glucide: glucoză, zaharoză, dextrine, celuloză);
- 1%-6% lipide(lecitină, acizi graşi);
- 200-800 miligrame/kilogram provitamina A;
- 1,7 grame/kilogram vitamina E;
- 6-100 miligrame/100 grame vitamina C;
- Enzime;
- Aminoacizi – histidină, triptofan, meionină, fenilalanină, valină, cistină, arginină, acid glutamic.
- Antibiotic;
- Hormoni naturali;
- Minerale şi oligoelemente – sodiu, potasiu, titan, nichel, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu, siliciu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu, fier.
Recomandări terapeutice:
Păstura este benefică în zeci de afecţiuni, în special digestive (enterocolite, colite spastice, amoebiene, colibaciloze, rezecţii gastrice, spasme, diaree sau constipaţie cronică, tumori ale stomacului) sau hepatice şi este „celebră” pentru capacitatea ei de a regenera ficatul.
Acţiunea sa este cu adevărat remarcabilă în hepatitele acute şi cronice, în ciroza uscată sau umedă.
Se recomandă 10-30 grame pe zi, în doză unică sau împărţită în trei, pe cât posibil administrate între mese (la o oră după fiecare masă).
Se poate completa tratamentul natural cu ceai de armurariu, propolis sau capsule de silimarină şi propolis.
O astfel de cură durează 45 de zile, urmată de o pauză de 30 de zile, apoi se reia.
Studiile au arătat faptul că ţesutul ficatului se poate reface complet într-un interval de maxim un an (cazuri mai grave).
Pentru că acoperă necesarul multor aminoacizi, vitamine sau minerale, păstura trateză carenţa proteică şi creşte rezistenţa generală a organismului.
Administrarea sa în a doua jumătate a perioadei de sarcină şi în timpul alăptării este benefică – combate oboseala, scate retenţia azotată, reduce edemele şi previna apariţia toxemiei.
În păstură s-au identificat substanţe antiestrogenice, astfel încât previne sau ajută la tratarea unor afecţiuni care pot apărea din cauza surplusului de estrogen (tumori mamare, fibrom uterin, fibroză mamară).
Se recomandă în disfuncţii sexuale – impotenţă, ejaculare precoce, frigiditate.
Păstura este foarte eficientă în astenie, surmenaj, migrene, insomnie, afecţiuni cardiovasculare: hipertensiune, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă sau circulatorie periferică.
Este un foarte bun energizant, antioxidant şi stimulent al imunităţii şi se recomandă în cazul reacţiilor alergice provocate de polen
Păstura ajută la diminuarea fenomenelor degenerative asociate îmbătrânirii, completează excelent tratamentul cancerului de prostată. Seleniul din compoziţia sa ajută la detoxificare, de aceea este recomandată fumătorilor, dar şi alcoolicilor.
Este foarte eficientă în cazul copiilor anemici sau care prezintă întârzieri în dezvoltarea fizică sau psihică. Păstura se păstrează în locuri ferite de căldură, lumină, umezeală, în recipiente închise etanş, de maxim 100 grame.
Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie menţinut la temperatura camerei 30-60 minute.
Datorită catităţii mari de acid lactic, precum şi a proprietşţilor antibiotice, păstura poate fi păstrată timp îndelungat. Ţinută la loc uscat poate rezista până la 17 ani. În cazul în care dorim să o administrăm profilactic, dozele de păstură se stabilesc în funcţie de vârstă, sex, greutate corporală şi de existenţa anumitor afecţiuni.
Discussion about this post