Acest aliment îți distruge ficatul și este combustibilul principal pentru majoritatea cancerelor

Acest aliment îți distruge ficatul și este combustibilul principal pentru majoritatea cancerelor – Recent, o nouă boală a ajuns în topul afecțiunilor care duc la cedarea ficatului. Boala ficatului gras non-alcoolic poate duce la ciroză și la diabet de tip 2.

Boala ficatului gras non-alcoolic cuprinde un spectru larg al afecțiunilor hepatice, nelegate de consumul de alcool în cantități care ar iniția leziuni ale ficatului, spectru care cuprinde steatoza hepatică, steatohepatita non-alcoolică și ciroza hepatică, având potențial evolutiv către carcinomul hepatocelular.

Boala ficatului gras non-alcoolic este asociată cu componentele sindromului metabolic: obezitatea, diabetul zaharat tip II și rezistența la insulină, hipertensiunea arterială și dislipidemia.

Noțiunea de boală a ficatului gras non-alcoolic (BFGNA) se referă la spectrul afecțiunilor hepatice care apar în absența consumului de alcool în cantități în care ar putea produce injurii hepatice, spectru care este compus din: grade variate de steatoză simplă (ficat gras), steatohepatită non-alcoolică (SHNA) și ciroză hepatică, BGFNA fiind principala cauza a așa-numitei „ciroze criptogenice”.

Steatoza simplă (SS) are semnificație benignă, având ca suport histopatologic steatoza macroveziculară.

În steatohepatita non-alcoolică mai apar în plus leziuni ca balonizarea hepatocitelor, prezența hialinului Mallory, inflamația parcelară și fibroza. Din punct de vedere histologic, steatohepatita non-alcoolică nu se deosebește de cea alcoolică, diferențierea făcându-se doar pe criterii clinice.

Steatohepatita non-alcoolică, descrisă pentru prima dată de către Ludwig, poate evolua către ciroză, carcinom hepatocelular și insuficiență hepatică.

Boala ficatului gras non-alcoolic este strâns asociată cu componentele sindromului metabolic, fiind considerată azi drept componentă hepatică a sindromului metabolic (obezitatea, diabetul zaharat și rezistența la insulină, hipertensiunea arterială și dislipidemia).

După Seela Ramesh și Arun J. Sanyal, criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt:

  • Obezitatea abdominală – circumferința taliei > 102 cm la bărbat și > 88 cm la femeie
  • Hipertrigliceridemia: trigliceride serice > 250 mg/dl
  • HDL colesterolul
  • Hipertensiunea arterial[: TA ≥ 130/85 mm Hg
  • Glicemia à jeune ≥ 110 mg/dl

Una dintre principalele cauze ale apariției acestei boli este consumul de zahăr, conform healtyfood.com. În urma unui studiu recent s-a descoperit că, deși participanții care au mâncat mult zahăr zilnic nu s-au îngrășat decât cu 2%, ficatul lor a acumulat cu 27% mai multă grăsime. Medicii recomandă să reducem cantitatea de zahăr consumată zilnic și să adoptăm un regim alimentar sănătos, bazat pe fructe și legume.

Controlul nivelelor de glucoză sanguină, leptină și insulină prin dietă, exerciții fizice și alinarea stresului emoțional pot fi printre cele mai cruciale componente pentru un program de recuperare în cazul apariției cancerului. Acești factori sunt cruciali pentru prevenirea cancerului.

În 1931, Premiul Nobel i-a fost acordat cercetătorului german dr. Otto Wartburg, care a descoperit că celulele canceroase au un metabolism energetic fundamental diferit comparativ cu cele sănătoase și că tumorile maligne tind să se hrănească cu zahăr.

Mai recent, cercetătorii au descoperit că, deși celulele canceroase se hrănesc și cu glucoză, și cu fructoză, celulele tumorii pancreatice folosesc în mod specific fructoza pentru a se divide și prolifera. Lucrarea doctorului Seyfried confirmă că zahărul este principalul combustibil pentru cancer și că prin restricționarea zahărului și furnizarea unui combustibil alternativ, adică grăsimea, poți reduce dramatic rata de creștere a cancerului.

Ne explică: „Când avem de-a face cu glucoză și gestionarea [cancerului], știm de la un mare număr de studii că dacă respirația tumorii este ineficientă, pentru a supraviețui, celulele trebuie să utilizeze o sursă alternativă de energie, care este fermentarea. Știm că glucoza este combustibilul principal pentru fermentare.

Fermentarea devine un proces principal generator de energie în celula tumorală. Prin vizarea combustibilului folosit în acest proces, avem deci capacitatea de a gestiona boala.”

Strategia pe care o sugerează dr. Seyfried este o dietă cu puțini carbohidrați, proteine puține sau în cantitate moderată și multă grăsime, care efectiv va coborî nivelul zahărului din sânge.

Acesta este un parametru ușor de măsurat, pe care îl poți verifica utilizând un glucometru pentru sângele diabeticilor.

Acest tip de dietă, numită dieta ketogenică, va ridica nivelul cetonelor, întrucât grăsimea este metabolizată în cetone, pe care corpul tău le poate arde în absența hranei.

Când această dietă este combinată cu restricția calorică, rezultatul final îți va pune corpul într-o stare metabolică neospitalieră pentru celulele canceroase.

„[Cetonele] sunt un produs de descompunere a grăsimilor care poate înlocui glucoza ca principal combustibil pentru multe dintre organe, și în special pentru creier”, spune el.

Totuși, celulele tumorale nu pot utiliza corpurile cetonice, din cauza insuficienței lor respiratorii. Deci dieta ketogenică reprezintă un mod elegant, netoxic de a ținti și marginaliza celulele tumorale. Îți mai permite și să cobori dramatic nivelul de glucoză, întrucât cetonele îți vor proteja corpul de orice hipoglicemie care altfel ar putea să fie indusă de restricționarea carbohidraților.

„Toate noile celule din corpul tău vor face trecerea la aceste cetone eficiente, prin aceasta prevenind deteriorarea datorată hipoglicemiei. În același timp, celulele tumorale sunt acum marginalizate și sub un imens stres metabolic. Este o terapie a întregului corp – ai nevoie să aduci întregul corp în această stare metabolică”, explică el.

„Ne place să o numim o nouă stare de homeostază metabolică: o stare în care cetonele au ajuns la nivelul de stare constantă în sângele tău și glucoza a ajuns la un nivel mai coborât și constant în sânge. Dacă este bine făcută și implementată, are puternice beneficii terapeutice asupra majorității oamenilor ce suferă de cancere de diferite feluri, deoarece toate cancerele au în principal același defect metabolic.”

Pentru protecție anticancer, inversează raportul glucoză/cetone

Dr. Seyfried folosește cetonele și glucoza ca măsuri ale acestei noi stări metabolice. Parametrii asociați cu o stare ideală sunt nivelele cetonelor egale sau mai înalte decât nivelul glucozei din sânge.

„Există o rație înaltă de glucoză raportată la cetone. Dar într-o stare terapeutică sau de post, acest raport este de fapt inversat. Cetonele pot de fapt să capete un nivel mai înalt decât cel al glucozei”, spune el. „Ceea ce pot ele să facă este că pot să aducă în jos zaharurile din sânge până la 2,5-3 minimoli [echivalent a circa 55-65 mg/dl] și cetonele în sus până la 3-4 minimoli, unde raportul este inversat. Această stare este cea care aduce corpul în această noua fiziologie.”

Poți cu ușurință să îți verifici nivelul de glucoză acasă, nu trebuie să mergi la doctor pentru a măsura nivelul cetonelor din sânge. În general vorbind, glucoza, în cazul în care postești, este sub 100 mg/dl și sugerează că ești fie ușor rezistent la insulină, fie prediabetic.

Aici dr. Seyfried recomandă să reduci glucoza până la un nivel constant de circa 55-65 mg/dl, care este circa JUMĂTATE din ceea ce este considerat în mod convențional „bine” sau „normal”.

Cetonele sanguine pot fi cu ușurință măsurate utilizând monitorul Medisense Precision Xtra pentru glucoză și cetone sanguine de la Abbot Laboratory sau orice alt instrument de acest gen. Potrivit doctorului Seyfried, Precision Xtra pare să fie cel mai precis dintre toate cele folosite de el.

Este totuși important de menționat că benzile pentru cetonă sanguină sunt mai scumpe decât cele pentru glucoză.

De aceea, dr. Seyfried recomandă măsurarea cetonelor la câteva zile mai degrabă decât de trei ori pe zi, ca la glucoză. Deși măsurătorile de cetonă din urină reprezintă o cale mai ieftină de evaluare a cetonelor, nivelul cetonic urinar nu indică întotdeauna pe cel din sânge. Este mai bine sa poți măsura cetonele și din sânge, și din urină.

„Lucrez cu nutriționiști și fiziologi”, spune dr. Seyfried. „Problema cu pacienții canceroși este că mulți dintre medici sunt nefamiliarizați cu toată abordarea aceasta, așa că există o enormă diferență. Noi știm cum să facem asta. Avem pacienți dornici să o facă. Dar ne lipsesc profesioniștii care să fie pregătiți sau chiar să înțeleagă conceptele despre cum să se implementeze aceste feluri de abordări.”

Toate liniile directoare sunt incluse în cartea doctorului Seyfried, „Cancer as Metabolic Disease” (Cancerul ca Boală Metabolică), care este disponibilă pe Amazon. El a mai publicat câteva documente care trasează liniile directoare și strategiile de tratament pentru pacienții canceroși. O precizare de luat în considerare este uzul medicamentelor, întrucât ai nevoie să știi care ar putea fi efectele adverse dacă utilizezi o medicație la un anumit dozaj împreună cu acest fel de terapie metabolică.

Importanța postului intermitent

Din experiența mea, vasta majoritate a oamenilor sunt adaptați să ardă carbohidrați drept combustibilul lor principal, în opoziție cu arderea grăsimilor. Una dintre cele mai eficiente strategii pe care o cunosc pentru a deveni un arzător de grăsimi este de a-ți restricționa mâncatul la un interval de 6-8 ore, ceea ce înseamnă că postești circa 16-18 ore pe zi.

Aceasta regularizează enzimele care sunt desemnate să ardă grăsimea drept combustibil, prin ridicarea nivelului lor, și regularizează prin coborârea nivelului enzimele glucozei. Acest fel de post intermitent poate fi o modalitate folositoare pentru a te ajuta să faci tranziția la o dietă ketogenică.

„În felul acesta s-a început în clinica pentru copiii cu epilepsie. Practic, copilului îi este dată doar apă într-un interval de 24 și chiar și 48 de ore. Și apoi dieta ketogenică este introdusă în cantități mici și relativ măsurate”, spune dr. Seyfried.

„În acest fel, corpul face tranziția în mod natural. Postul intermitent este de fapt o componentă foarte puternică a abordării. Un post de trei zile este neconfortabil, dar cu siguranță se poate face. Îți aduce corpul într-o nouă stare metabolică, și apoi poți aplica aceste terapii. Partea cea mai grea, cred eu, a acestui post sunt primele trei sau patru zile, depinzând de individ și de câte ori a făcut asta.

Practic, înseamnă a încerca să o rupi cu dependența ta de glucoză. înlăturarea glucozei din creier trezește aceleași feluri de probleme sau evenimente ca și când ai fi dependent de droguri, alcool sau ceva similar. Ai stări în care te simți rău, dureri de cap, greață, amețeală. Capeți tot felul de efecte fiziologice pe care le-ai căpăta datorită abținerii de la orice substanță creatoare de dependență.

Privesc la glucoză ca la o astfel de substanță. Este un metabolit dătător de dependență. Creierul tău este mângâiat când are glucoză, corpul tău la fel. Și când rupi acea dependență de glucoză, ai aceste senzații anume.

Postul cu siguranță are beneficii remarcabile de sănătate pentru corp: întărirea sistemului de rețele ale mitocondriilor din cadrul celulelor corpului tău. Cât timp mitocondriile din celulele tale rămân sănătoase și funcționale, este puțin probabil că se va putea dezvolta cancerul în aceste stări particulare.”

Dacă nu au vreo boală foarte gravă, cred că este cel mai bine pentru majoritatea oamenilor să implementeze postul intermitent, încetul cu încetul, pe o perioadă de 6-8 săptămâni, mai degrabă decât postul complet de trei zile.

Începi prin a nu mânca pentru trei ore înainte de culcare și apoi extinzi treptat timpul când îți iei micul dejun, până când sari complet peste micul dejun, iar prima ta masa a zilei este prânzul.

Desigur, consumi doar vegetale non-amidon pentru carbohidrați, cantități mici spre moderate de proteine și grăsimi de înaltă calitate. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este că, odată ce ai făcut tranziția de la arderea carbohidraților la cea a grăsimilor ca principal carburant, dorința de junk-food (alimente puternic procesate gen fast-food) și de zahăr dispare ca prin minune.

Rolul potențial al proteinei în formarea cancerului

Glutamina – unul dintre cei mai comuni aminoacizi găsiți în proteine – este un alt aspect interesant al cancerului, aspect pe care dr. Seyfried încă îl mai investighează. În opinia lui, majoritatea oncologilor care studiază metabolismul cancerului recunosc că zahărul (atât glucoza, cât și fructoza) este combustibilul principal pentru propulsarea creșterii tumorale. Totuși, din ce în ce mai multe cercetări indică faptul că glucoza și glutamina acționează puternic și în mod sinergic asupra creșterii celulelor tumorale.

„Acești doi combustibili lucrează împreună în mod concertat pentru a furniza o creștere continuă”, spune el.
Unul dintre mentorii mei de la începutul carierei a fost dr. Ron Rosedale. El m-a învățat, acum 20 de ani, despre importanța controlului insulinei și apoi, mai recent, despre importanța reducerii aportului de proteine, din același motiv.

Majoritatea oamenilor cel mai probabil mănâncă cu mult mai multe proteine decât au ei într-adevăr nevoie, și acest exces ar putea fi un factor în cancer.

Abordarea Paleo are sens la mai multe nivele, în special cu privire la postul intermitent și micșorarea nivelului de glucoză sanguină. Abordarea Paleo promovează intens reducerea cerealelor și a oricăror alimente care cresc zahărul din sânge.

Dar sunt desigur alți doi macronutrienți lăsați deoparte: grăsimea și proteina.

Mulți adepți Paleo sunt prea preocupați despre ingerarea de mari cantități de proteină, care ar putea crește glutamina și nivelul aminoacizilor cu catena ramificată, care la rândul lor tind să activeze mTOR. La unii, acest lucru ar putea fi problematic.

Potrivit cercetărilor, calea cunoscută ca ținta rapamicinei la mamifere (mTOR) este controlată prin micșorarea aportului de proteine. Această cale ar putea fi o altă cale metabolică ce ajută să se controleze și prevină creșterea cancerului.

Restricționarea caloriilor este o parte cheie a ecuației

Dr. Seyfried totuși este mai precaut în evaluarea făcută mTOR și reducerea proteinelor în prevenirea cancerului.

Din punctul lui de vedere, cel mai important aspect al prevenirii și tratamentului cancerului este postul intermitent, sau restricționarea generală a caloriilor, ceea ce include mâncatul mai puțin din orice punct de vedere. Dar, deși caloriile din carbohidrați ar trebui practic eliminate, caloriile din proteine trebuie doar reduse, în timp ce majoritatea au nevoie să își sporească aportul de grăsimi sănătoase pentru a realiza un raport mai bun de grăsimi/proteine.

Cât privește tipurile specifice de grăsimi recomandate, dr. Seyfried utilizează trigliceridele cu lanțuri medii, de exemplu ulei de cocos, unt, nuci de macadamia și alte tipuri de grăsimi saturate, ceea ce și eu recomand. „Grăsimile saturate sunt convertite în cetone mult mai prompt decât grăsimile polinesaturate”, explică el. Deci ține minte că, pentru prevenirea și tratarea cancerului, restricționarea efectivă de calorii este o parte importantă a ecuației.

„Am făcut niște studii despre aceasta cu modelul nostru de gliom… mTOr din modelul nostru nu a fost dramatic schimbat de aceste terapii metabolice. Dar știu că alții au raportat această schimbare, și aceasta ar putea fi o importantă componentă pentru alte tipuri specifice de cancere. Dar studiul meu cu aceasta nu demonstrează că este o chestiune majoră, cel puțin în modelul de gliom pe care l-am investigat.

Am arătat că poți da animalelor o dietă cu puține proteine și multe grăsimi, cât de mult doresc ele să mănânce (zero carbohidrați), și glucoza din sângele lor era la fel de multă sau mai multă decât la șoarecii care mâncau o dietă proteine-carbohidrați.

Era mai mult sau mai puțin corelată cu consumul total de calorii. Majoritatea caloriilor se reduc la glucoză. Proteinele vor fi metabolizate la glucoză. Carbohidrații sunt metabolizați la glucoză, grăsimile nu sunt… Nu căpătăm niciun fel de beneficiu, nici în epilepsie, nici în cancer, când permitem animalelor sau oamenilor să mănânce cât de mult vor din această dietă bogată în grăsimi. Nu obținem niciun beneficiu terapeutic.

Beneficiul terapeutic provine de la restricționarea caloriilor din dietă. Dieta ketogenică sau o dietă fără carbohidrați și cu puține proteine este doar o modalitate de a înlătura disconfortul unui post terapeutic. Deoarece dacă glucoza și cetonele pot ajunge în domeniul metabolic (și poți face asta dacă mănânci mici cantități din dieta bogată în grăsimi mai degrabă decât prin postul terapeutic), atunci asta face oamenii să se simtă puțin mai bine în legătură cu modul în care o fac decât dacă simt că flămânzesc de moarte.”

Terapia hiperbarică cu oxigen

Dr. D’Agostino, care este un alt cercetător al cancerului ca boală metabolică, a publicat un document recent care arată o fenomenală sinergie cu o dietă ketogenică și utilizarea oxigenului hiperbaric pentru cancerele care au metastazat. Aceste tipuri de cancer sunt notorii în ce privește dificultatea tratamentului. Aș încuraja puternic pe oricine se luptă cu această provocare să ia în considerare acest tip de terapie.

Mai multe informații

Din perspectiva mea, înseamnă malpraxis și neglijență să nu integrezi acest tip de strategie dietară în planul de tratament al pacientului cu cancer (împreună cu optimizarea aportului de vitamina D). O dietă ketogenică împreună cu postul intermitent pot fi ușor integrate în oricare tratament pentru cancer ai decide să urmezi. Personal, cred că este absolut crucial, indiferent de ce tip de cancer încerci să vindeci.

Acestea fiind spuse, amintește-ți că o dieta ketogenică, în care înlocuiești carbohidrații cu cantități mici până la moderate de proteine și cantități mari de grăsimi benefice, precum avocado, ulei de cocos, ulei de măsline și nuci de macadamia, este recomandat oricui, fie că ai sau nu ai cancer. Este o dietă care te va ajuta să îți optimizezi greutatea și sănătatea în general, întrucât mâncatul în felul acesta te va ajuta să te convertești de la modul de ardere a carbohidraților la cel de ardere a grăsimilor.

Pentru a obține mai multe informații specifice despre utilizarea dietei ketogenice și restricția de calorii pentru tratamentul cancerului, recomand cu căldură să luați cartea doctorului Seyfried, „Cancer as a Metabolic Disease” (Cancerul ca Boală Metabolică). Puteți de asemenea să revedeți documentele lui, care trasează liniile directoare și strategiile de tratament pentru pacienții cu cancer. Daca ești un pacient cu cancer, îți recomand să le printezi pentru oncologul tău.

Un articol lung, dar sănătos!