„Cutremură-te, omule, că Dumnezeu e mort pentru păcatele tale!” Rugăciunea mare a Sfântului Mormânt se rostește dis-de-dimineață. În această zi prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.
Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paștilor și este ziua în care așteptăm Învierea lui Iisus. În Sfânta și Marea Sâmbătă se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii care amintesc de coborârea Mântuitorului la iad, adică biruința asupra morții.
Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coș cu mâncare pe care urmează să-l ducă la biserică pentru a fi sfințit. În acest coș se pune un prosop curat, o lumânare albă, ouă roșii, cozonac, pască, drob, făină, zahăr, ulei, câțiva căței de usturoi și o ramură de busuioc. Toate acestea se acoperă cu cel mai frumos prosop pe care-l au, în semn de prețuire a sărbătorilor.
În noaptea de Sâmbătă Mare nu se doarme. Se spune că în această noapte cerurile sunt deschise și Domnul vede înăuntrul ființelor, așa că dorințele fiecăruia sunt mai ușor de îndeplinit.
Înainte de miezul nopții acestei zile începe slujba Învierii Domnului. Ulterior, cu preotul în frunte, credincioșii ies din biserică în procesiune cântând „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te mărim.”
Afară, preotul citește evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea și cântă pentru prima oară Troparul Învierii: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.”
Slujba continuă cu canonul Învierii, stihirile Învierii și ale Paștilor, apoi Sfânta Liturghie.
Discussion about this post